Mărturie vindecare de cancer

Am așteptat aproape opt ani pentru a da mărturie despre vindecarea mea. Când vine vorba despre bolile considerate „incurabile”, oamenii sunt sceptici în ceea ce priveste vindecarea. Eu însămi am fost sceptică. Am așteptat să treacă un an, doi, apoi trei… până am ajuns în pragul celor opt ani.

În anul 2009, după o perioadă în care m-am simțit foarte rău, am aflat că aveam cancer de colon stadiul doi. Totul s-a întâmplat foarte repede, operația a avut loc la scurtă vreme după ce aflasem diagnosticul. O operație grea care mi-a lăsat sechele grave. De fapt, au fost două operații într-o singură zi, prima fiind nereușită… Ca să înțelegeți cât de rău mă simțeam, spun doar că nici în scaunul cu rotile nu mă puteam ține, cădeam. Amețeala și vertijul m-au însoțit luni de zile. Insă, dincolo de sechele, totul părea să decurgă bine, deoarece tumora fusese înlăturată înainte de a apărea metastaze. Așa că, spre marea mea șansă, nu mi s-a recomandat chimioterapie. Mă simțeam foarte slăbită, durerile mă trezeau noaptea și sufeream de insomnie din cauza medicamentelor pe bază de morfină.

Cum a fost viața mea înainte de descoperirea bolii? Destul de haotică. Lucram foarte mult, studiam numai noaptea, beam multă cafea, alimentația era un adevarat dezastru (nicio zi fără carne și sucuri artificiale, consumam des produse de tip fast-food!), pierdeam nopți întregi. Apăruseră insomnii pe care le tratam, la indicația medicilor, cu somnifere puternice. Aveam și alergii pentru că mi se prescriau doze mari de cortizon. Somnifere și cortizon, un amestec ucigător! Din copilărie sufeream de sindrom de colon iritabil, dar nu am luat nicio măsură, dimpotrivă am contribuit din plin la înrăutățirea bolii. Conflicte familiale importante erau nerezolvate, ceea ce îmi provoca o stare permanentă de supărare. Pierdusem câteva persoane dragi din cauza acestei boli, oameni care au murit în chinuri groaznice, în timp foarte scurt de la diagnosticarea bolii. Oameni tineri care respectaseră ca la carte tratamentele propuse de medici. Moartea lor mi-a lăsat o umbră profundă în suflet, mă urmărea peste tot, distrugându-mi bucuria de a trăi. Ma simțeam terorizată de boala aceasta care nu înceta să secere în jurul meu.

Când am aflat diagnosticul, știind ce se întâmplase cu cei dragi, am fost convinsă că voi muri. Eram oarecum împăcată cu situația, mi se părea atunci că nimeni nu scapă de cancer. Totuși, am căutat pe internet mărturii de vindecare alternativă, dar nu am găsit, așa că am mers la operație pentru a calma oarecum suferința. Înainte de operație, fără să mă fi sfătuit cu cineva, am renunțat la sucuri și mezeluri. Am început să consum  legume și fructe, ceea ce nu făceam înainte. După operație, văzând totuși că am supraviețuit, mi-am spus că trebuie să fac mai mult pentru a ameliora sechelele, deoarece nu prea mai puteam ieși din casă din cauza problemelor cauzate de operație. După ce mergeam câteva zeci de metri, simțeam că îmi explodează inima și aveam stări de leșin. La acestea se adăugau parestezii și dureri mari de oase. Nimeni nu a putut sa-mi explice de ce mă dureau șoldurile atât de rău. În plus, îmi făceau perfuzii cu fier, ceea ce pentru bolnavii de cancer reprezintă o adevarată bombă. La acea vreme însă nu știam nimic despre aceste lucruri… Mi-am amintit că o cunoștintă este distribuitor FAVISAN, am contactat-o și i-am cerut niște ceaiuri. Am suprimat aproape total zahărul rafinat din alimentație, dar mâncam carne, chiar multă, pentru că așa îmi recomandaseră medicii. La o saptămână după operație, mi s-a servit în spital …hamburger. Deși înainte fusesem mare consumatoare de așa ceva, în spital l-am refuzat. Intuiția începuse să funcționeze.

Mă simțeam mai bine, însă la o jumătate de an după operație au existat suspiciuni de metastaze hepatice. Am făcut mai multe analize, repetate timp de 6 luni. Formațiunile nu se modificau, așa că suspiciunile au fost infirmate. Continuam sa iau produse Favisan, dar nu făcusem încă tratamentul complet.

 La un an și jumătate după operație, în urma unui CT, s-a descoperit că aveam ceva la un plămân. Oncologul a insistat să fac un PET-scan (aceasta la nici măcar o lună după ce făcusem CT-ul) și sugera chiar să mi se facă biopsie pulmonară. Văzând ezitarea și uimirea mea, a bătut cu pumnul în masă și a zis: «dacă trebuie să tăiem, atunci tăiem!» Anterior, când îi spusesem că iau produse naturale pentru a ameliora sechelele, avusese aceeași reacție de furie și nemulțumire, spunându-mi că este doar  efectul placebo care îmi dă impresia că produsele naturale funcționează. Afirma cu o aroganță de speriat că numai medicina clasică poate vindeca. Menționez că făcusem până atunci trei CT-uri. Trei, într-un an. De fiecare dată mă simțeam foarte rău în timpul acestei investigații, dar mi se spunea că așa este protocolul și trebuie respectat. Pe-atunci nu știam cât de dăunătoare sunt aceste CT-uri făcute în exces.

Ei bine, când oncologul mi-a vorbit despre biopsia pulmonară, am avut un declic. M-am revoltat și am plecat, știind că nu voi mai călca niciodată în cabinetul lui. M-a sunat de zeci de ori pentru că mă programase sa fac PET-scanul. Nu i-am răspuns. A fost cel mai greu moment de pe tot parcursul procesului de vindecare. M-am prăbușit psihic, mă simțeam paralizată de frică și hărțuiță de medici. Nu știam în ce parte s-o iau. Salvarea mea a venit de la Dumnezeu. Il descoperisem pe Sfântul Nectarie la mănăstirea din Eghina unde fusesem în pelerinaj după operație. Am decis să merg din nou acolo, dar, de data aceasta, definitiv. Mă gândeam că, având în vedere că voi muri în scurt timp (se spune că supraviețuirea în cazul metastazelor pulmonare este de maxim 2-3 ani), vreau să-mi petrec ultimii ani la mănăstirea Sfântului Nectarie, acolo unde am descoperit, cu adevărat, bucuria de a trăi cu Dumnezeu, bucuria de a simți Prezența sfinților. Vindecarea trecuse în planul doi. Prima dată când am facut pelerinajul, mă dusesem special pentru a cere vindecare, însă, odată ajunsă la mănăstire, am uitat scopul pentru care venisem. Nu mai puteam decât să mulțumesc și să mă bucur de harul pe care Dumnezeu îl revărsa din plin. Vedeam acolo zeci de oameni care veneau să mulțumească pentru vindecări extraordinare. Timpul petrecut la mănăstire l-am dedicat rugăciunii și discuțiilor duhovnicești. Eram slăbită, fizic mă simțeam destul de rău, psihic eram bulversată. Măicuțele m-au încurajat mult. Nu voi uita niciodată cuvintele lor: „singura boală mortală e pacatul, nu cancerul.“ Simțeam prezența iubitoare a Sfântului, i-am citit cu atenție viața și învățăturile. Am trăit revelația vieții mele - Iubirea lui Hristos care mi s-a descoperit prin Sfântul Nectarie. A fost momentul în care i-am iertat pe toți cei care mă răniseră vreodată, un moment minunat pe care l-am simțit ca fiind vindecător. O minune a Sfântului Nectarie care m-a vindecat de toată tristețea care mă chinuise ani de zile! Sufletul meu era vindecat, o bucurie pe care nu o mai simțisem niciodată mi-a coborât în inimă. Moartea celor dragi nu mă mai apăsa pentru că, începând din momentul întâlnirii mele cu Sfântul Nectarie, aveam certitudinea vieții veșnice, știam că moartea nu e decât o trecere. Sunt convinsă că vindecarea începe în suflet. Rănile sufletești provoacă boli trupești. Iertarea este începutul oricărei vindecări autentice.

Intr-o zi, în timp ce mă rugam, mi-a venit în minte cuvântul «Favisan»;  o convingere lăuntrică, resimțită ca o voce, îmi arăta că aceasta e calea de vindecare. Nu-mi mai era teamă absolut deloc, găsisem pacea. Cu binecuvântarea măicuțelor, am plecat de la mănăstire și, odată ajunsă acasă, am luat legătura cu una dintre angajatele Favisan, doamna Elisabeta Catrinoi, începând tratamentul complet pentru vindecarea cancerului. Mi-am schimbat total alimentația și modul de a gândi. Am schimbat cam tot, de la culorile hainelor (purtam numai culori sumbre înainte) la pasta de dinți și detergentul de vase. Am început să citesc ingredientele de pe cosmetice și m-am îngrozit. De atunci folosesc extrem de rar orice produs cosmetic (rujul, oja și parfumurile sunt cele mai toxice). Am primit sfaturi extrem de prețioase de la echipa Favisan. Fiecare convorbire cu doamna Elisabeta, doamna Adriana și, în special, cu Doamna Virginia Faur îmi dădea multă speranță. Foarte mult m-au încurajat mărturiile publicate pe site-ul Favisan. La un moment dat, Doamna Faur mi-a spus : «O să vezi, te vei face bine, vei avea și un copil… ». Desigur, cu tot respectul pentru dumneaei, aceste cuvinte m-au făcut să râd copios. Imi aminteam deseori acele cuvinte și râdeam, singură, pe stradă. Nici prin cap nu-mi trecuse că, după experiența bolii, mă voi căsători și voi avea copii. Eram cu un picior în lumea cealaltă, nu prea mă mai interesa niciun aspect «lumesc» al existenței, cu atât mai puțin căsătoria! Și totuși, după un an de tratament, m-am căsătorit și, spre marea mea uimire, am născut un copil minunat.  Nebănuite sunt căile Domnului !

Schimbarea pe care a trebuit s-o fac nu a fost ușoară, dar cu timpul a devenit o adevărată bucurie. Dependența de zahăr a fost (și încă este uneori) o adevarată teroare. A fost mai simplă renunțarea la fumat, decât la dulciuri. Insă îmi potoleam pofta de zahăr cu stafide și curmale. Astfel, (cu ajutorul curmalelor) m-am vindecat și de anemia post-operatorie pentru care făceam perfuzii cu fier la fiecare șase luni. Sfaturile doamnei Faur le-am respectat cu sfințenie. Mai târziu am aflat că pofta de zahăr se poate tăia cu suplimente pe bază de Crom și Vitamina B6. Nu mi-aș fi imaginat niciodată că un devorator de mezeluri poate să ajungă să adore salatele verzi și mâncărurile cu legume, sau că voi face o pasiune pentru ceaiurile de ierburi sălbatice, eu care nu beam decât băutura aceea neagră și foarte dulce (ucigător de dulce!). Ultimele analize făcute anul trecut au arătat faptul că ficatul și plămânii sunt în perfectă stare.

Sechelele post-operatorii le-am ameliorat semnificativ tot grație produselor Favisan care nici astăzi nu-mi lipsesc din casă. Pot spune că în prezent trăiesc o viață normală. Aproape totul în casă, începând de la detergentul de vase, până la cosmetice și ceaiuri, este marca Favisan. Am fost atât de încântată de efectul produselor, încât le-am trimis și prietenilor din străinătate. Sunt oameni care se chinuiau de ani de zile cu anumite probleme (reumatism, eczeme, boli digestive) pe care medicina clasică nu le putea rezolva și au reușit să se vindece cu produsele Favisan.

In fiecare an fac câte o cură cu anumite produse anti-cancer, mai ales cele trei ceaiuri- Prot 1, Prot 2 și ATR2, plus tonicul FVS2. De fiecare dată simt reacția pozitivă a corpului. Dacă ar fi să dau un singur sfat celor care se confruntă cu cancerul acesta ar fi: faceți prevenție toată viața, chiar daca v-ați vindecat! Nu considerați aceasta o luptă stresantă, ci un demers pentru sănătate. Dacă sunteți bolnavi, faceți toata schemă de tratament, nu beți doar un ceai.  Stați departe de telefoanele mobile și de calculator în timpul tratamentului. Undele lor împiedică vindecarea. Favisan are cele mai bune produse pentru o prevenție optimă. Bineînțeles, ele trebuie combinate cu un stil de viață sănătos (alimentație, odihnă, mișcare și, mai ales, un suflet sănătos!). Să nu credeți că există pilule magice care vă pot apăra de cancer. Numai schimbarea completă a stilului de viață poate vindeca. Chiar dacă există o predispoziție genetică în familie, aceasta nu înseamnă condamnare la moarte atâta timp cât aveți grijă să preveniți boala. Am citit enorm în ultimii opt ani și am încercat uneori, din curiozitate, și alte produse. Pentru mine, cele mai bune au fost și sunt cele create de Doamna Virginia Faur. Sunt insipirate din natură și am încredere totală în puterea vindecătoare a plantelor create de Domnul.

Cuvintele sunt mici pentru a exprima recunoștința pe care i-o port Doamnei Faur. Ii mulțumesc din toată inima pentru că mi-a fost alături pe drumul spre vindecare și pentru că ajută mereu oamenii să-și regăsească sănătatea!

Cu cele mai alese mulțumiri pentru întreaga echipă de la Favisan,

S.C. (37 de ani),  1 martie 2017 

 

Stimatã Casã Favisan,

Sunt T. G., am vârsta de 68 de ani, locuiesc în Timişoara şi în septembrie 2009 mi-a atras atenţia o oarecare dificultate de a înghiţi anumite alimente solide. În decursul a aproximativ douã luni acest simptom s-a agravat în mod galopant, perioadã în care am şi slãbit circa 17 kg. Aceastã situaţie m-a determinat sã apelez la o investigaţie medicalã complexã, astfel cã în octombrie 2009 am fost supus unui şir de examene medicale constând în ecografie, radiografie şi tomografie computerizatã, rezultatele acestora relevând un diagnostic pe cât de clar, pe atât de necruţator: neoplasm esofagian stenozant, stadiul al III-lea, reprezentat de o tumoare de circa 9 cm. situatã pe peretele interior al esofagului. În noiembrie 2009 mi-au fost efectuate şi douã biopsii care au confirmat, în urma unor analize histopatologice, acelaşi diagnostic de tumoare malignã de tip carcinom scuamos. Am fost internat în Spitalul Judeţean din Timişoara, unde medicii mi-au propus o intervenţie chirurgicalã complexã cu urmãri dintre cele mai grave, dupã unele opinii rãmânându-mi de trãit câteva luni.

Chirurgul care ar fi urmat sã efectueze intervenţia mi-a recomandat Spitalul Oncologic din Timişoara cu scopul de a-mi fi administrat un tratament combinat de chimioterapie şi radioterapie în vederea reducerii tumorii cu aproximativ 10% pentru a uşura actul chirurgical. La indicaţia medicului oncolog mi s-au administrat 7 şedinţe de chimioterapie şi 25 de radioterapie, urmând astfel calvarul efectelor secundare ale acestor terapii şi în acelaşi timp o agravare a bolii, pânã în faza în care puteam înghiţi doar alimente lichide. Epuizat de boalã, de tratamentul chinuitor şi de verdicte dintre cele mai lipsite de speranţe, cu sprijinul familiei am decis sã urmez în acelaşi timp şi o terapie naturistã complexã. Ne-am documentat în acest sens şi am apelat la ajutorul Doamnei dr. Virginia Faur şi la terapiile naturiste ale Casei Favisan recomandate de dânsa. Încã de la prima întâlnire cu Doamna dr. Virginia Faur am constatat o atitudine total diferitã în ceea ce priveşte prevenirea şi tratarea bolilor. Dupã ce i-am prezentat situaţia mea, mi s-a spus cã o intervenţie chirurgicalã mi-ar fi scurtat viaţa şi am primit explicaţii legate de un alt stil de viaţã pe care trebuie sã-l urmez, asigurând-mã cã problema mea "în timp se rezolvã". În acest moment în viaţa mea şi-a fãcut loc speranţa, Dumnezeu întinzându-mi parcã o aripã îngereascã salvatoare în persoana Doamnei dr. Virginia Faur şi a asistentei sale, Doamna Adriana. Dupã doar trei sãptamâni de tratament Favisan au apãrut, cu totul neaşteptat, primele semne care dovedeau cã boala începe sã cedeze. Înghiţirea alimentelor a devenit tot mai uşoarã, iar starea generalã de sãnãtate s-a ameliorat. Mai mult chiar, efectele secundare ale terapiilor oncologice au început sã fie mai uşor de suportat în comparaţie cu cele ale altor pacienţi aflaţi în situaţii similare. Aceste rezultate m-au determinat sã nu mai continui cu a doua curã de tratament oncologic, prima curã încheindu-se în 8 ianuarie 2010, limitându-mã doar la ceaiuri, tincturi, extracte din plante, suplimente nutritive, produse apicole şi minerale prescrise de Casa Favisan, însoţite de un regim alimentar specific. Investigaţiile medicale fãcute ulterior la intervale de aproximativ douã luni, constând în tomografie computerizatã, radiografie, analize de markeri tumorali şi r.m.n., au confirmat, spre stupoarea medicilor, o remisie treptatã a tumorii canceroase esofagiene pânã la dispariţia ei totalã. Starea generalã de sãnãtate s-a îmbunãtãţit atât de mult încât mã simţeam mai bine chiar decât în anii anteriori instalãrii cancerului, afecţiuni mai vechi au dispãrut fãrã a urma un tratament destinat special acestora, iar greutatea corporalã a revenit treptat la nivelul celei de dinaintea apariţiei simptomelor neoplaziei. S-au împlinit 13 luni de tratament Favisan şi sunt hotãrât sã-l continui alãturi de o alimentaţie echilibratã, mã simt excelent, am putere de muncã şi mã bucur de viaţã şi de familia mea care m-a sprijinit şi a fost mereu alãturi de mine. Soţia mea, E. G., suferind de colon iritabil şi de litiazã renalã a hotãrât ca şi ea sã urmeze un tratament Favisan concomitent cu mine, iar dupã circa trei luni nu doar cã s-a vindecat de afecţiunea renalã, dar manifestãrile neplãcute ale colonului au încetat.

Cu gândul cã nu vã vom putea aduce nicicând suficiente mulţumiri pentru faptul cã aţi reuşit sã ne redaţi sãnãtatea şi chiar viaţa, eu şi familia mea vã rãmânem etern îndatoraţi şi vã asigurãm de toatã preţuirea şi de tot respectul nostru. Miracolul numit Naturã şi-a dovedit încã o datã puterea vindecãtoare nebãnuitã pe care am putea s-o folosim atât de uşor, dar pe care prea des o ignorãm şi o batjocorim. Dumnezeu sã vã dea în continuare înţelepciune şi puteri salvatoare de vieţi omeneşti şi sã vã aibã veşnic în paza Lui. T. G., Timişoara, 20 decembrie 2010

UN NOU ÎNCEPUT. Când am venit la “Favisan”, aveam vreo 25 de kilograme în plus, colesterolul mult mãrit, tensiunea oscilantã, iar glicemia se apropia de 190%. Am fost la spital, în repetate rânduri, iar, ultima datã, mi-au propus insulinã. N-aş fi vrut sã depind de o asemenea variantã, dar nici nu ştiam ce altceva aş fi putut face. În momentele acelea de mare derutã, am întâlnit o cunoştinţã care mi-a vorbit de Laboratoarele “Favisan”, de o curã cu produse naturale, despre un program de viaţã echilibratã, însã eram sceptic, nici eu nu ştiam de ce. În cele din urmã, am acceptat, în ideea cã, dacã nu aş fi simţit o îmbunãtãţire, cât de micã, în decurs de o lunã sau douã, aş fi oprit acel tratament. Numai cã surpriza a fost neaşteptatã.

Dupã numai trei sãptãmâni, glicemia s-a stabilizat la 120%, burta mi-a scãzut, iar puseurile de tensiune au dispãrut, pur şi simplu. Oare visez? Medicul meu curant nu m-a încurajat; mi-a spus cã ar putea fi o reacţie de adaptare datoratã autosugestiei, cã n-ar fi fost posibil ca, “doar” prin acea conduitã alimentar-terapeuticã, sã se instaleze, aşa de repede, o stare atât de bunã. Din acel moment, n-am mai fost deloc sceptic, deşi medicul nu m-a încurajat când i-am spus ce am fãcut de mã simţeam atât de bine. Vã mãrturisesc cã au trecut, de atunci, 4 ani, iar eu mã simt excepţional, sunt mai departe ca niciodatã de a deveni dependent de insulinã, am greutate normalã, glicemia e stabilizatã la 80% şi nici un simptom care sã indice vreo suferinţã nu mã mai viziteazã. Mulţumesc, “Favisan”, pentru acest nou început de viaţã sãnãtoasã.

LA LIMITĂ. Mă dureau dinţii şi capul, iar urechile mi se înfundau mereu. Părea că toate îmi erau împotrivă, nu mă mai bucuram de nimic. Medicul dentist mi-a spus că am o parodontoză într-un stadiu avansat şi că nu prea mai e ceva de făcut. Încercase el, cu câteva luni în urmă, poate un an, cu nişte injecţii în gingii, care nu m-au ajutat chiar deloc. Nu vezi că încep, deja, să se clatine, ce crezi că le mai pot face?, mă zorea el să începem “demolarea” danturii mele nevolnice. Nimic şi nimeni nu mă îndemna să fac asta, în afară de el. Când eram mai necăjită, a apărut o prietenă care mi-a dat cea mai bună veste din câte puteam primi, cel puţin la vremea aceea. Mi-a spus că, la rândul ei, a aflat de la cineva, o cunoştinţă bună, şi-a salvat dantura cu ajutorul tratamentului natural conceput de Doamna Dr. Virginia Faur, de la Laboratoarele “Favisan”. Am simţit că o şansă nesperată mi se oferă şi că n-am dreptul s-o irosesc. Am sunat, degrabă, la “Favisan” şi am fost impresionată de căldura cu care mi s-a vorbit şi, mai ales, de faptul că nu era nevoie să mă deplasez până acolo, ci puteam primi acest tratament natural prin poştă. Am simţit că o nouă lume se deschide şi pentru mine. Doamne, cât de bine m-am simţit, încă de la început, iar, după doar trei luni, am mers la control, iar stomatologului nu-i venea să creadă că vedea la mine, pur şi simplu, dinţi sănătoşi. Se uita atent, ca nu cumva să-mi fi făcut, între timp, în altă parte, “lucrarea” de înlocuire a dinţilor. Am învăţat să-mi rostuiesc viaţa aşa încât să-mi menţin sănătatea, pe care le respect cu încrederea şi conştiinciozitatea celui care se respectă.

REDESCOPERIREA DE SINE. Am avut cancer la sân, iar la spital mi s-a spus că e nevoie, urgent, să mă operez. Aveam nevoie de un timp de gândire. “Scurt, că nu e bine să aşteptaţi; de fapt, nici nu aveţi ce aştepta altceva decât ce vă propunem noi.” Intrasem în panică. Mă neliniştea această grabă, căci mă temeam de urmări, însă ei tocmai cu asta mă ameninţau, sau, mă rog, mă atenţionau. Când am fost chemată la chirurg, i-am spus că optez pentru metoda naturală, iar el s-a înfuriat. Mi-a spus că tumora va creşte şi se va împrăştia. Din acel moment, am înţeles că rămăsesem singură în această bătălie, dar credeam, cu tărie, că boala poate fi învinsă din interior mai bine decât s-o stârneşti, cu varianta chirurgicală. Aflasem de Laboratoarele “Favisan” şi despre Doamna Dr. Virginia Faur, ca specialist de reputaţie, inventator de medicamente. Mă îndoiam doar de mine: eram, oare, în stare să respect o anume conduită?, nu era cumva prea târziu?, amintindu-mi de avertismentul chirurgului. Am depăşit starea critică, am venit la “Favisan”, mi-am luat cele de cuviinţă şi mi-am zis: “Doamne-ajută!”. Din momentul acela, credeţi-mă, am început o nouă viaţă, descoperindu-mi însuşiri pe care nu bănuiam să le fi avut: încredere în mine, credinţă în Dumnezeu, răbdare, consecvenţă. Am învins cancerul în câteva luni, încât medicii se îndoiesc, de-acum, cât de corect a fost diagnosticul. Mi-am reglat, de asemenea, tensiunea arterială, am alungat durerile de cap şi disconfortul abdominal; tot corpul s-a curăţat de rău. Acum, am grijă să respect aceste cerinţe de viaţă care m-au ajutat să mă fac bine.

ACCES LA SĂNĂTATE. În urmă cu trei ani, am fost la “Favisan” pentru un tratament de varice, pe care l-am urmat timp de câteva luni. Era, de fapt, un mod de viaţă, nu un tratament în sine, aşa cum eram obişnuită; fusesem la mulţi medici până să ajung aici. Uimire mare după patru luni: varicele mi s-au “topit”, de parcă nu le-aş fi avut niciodată. Iată că, încurajată de acest mare succes, un an mai târziu, am venit din nou să-mi îngrijesc sănătatea. O furtună hormonală îmi transformase corpul într-un cazan în fierbere. Nu mai puteam suporta durerile, căldurile, ameţelile, oboseala şi insomniile ce păreau că nu mă mai slăbesc deloc. La endocrinologie îmi recomandaseră altceva, dar eu aveam nevoie de un diagnostic şi, eventual, de o sugestie referitor la aspectele de ordin fiziologic specifice vârstei mele: 50 de ani. Din momentul în care am început cura cu produse naturale “Favisan”, copiii mei au hotărât să intre şi ei în acest “joc”, aşa că am făcut, cu toţii, o cotitură importantă în privinţa alimentaţiei şi a altor deprinderi ce ţin de firescul vieţii, pe care, până atunci, nu le ştiam. Încet-încet, toate acele simptome care mi-au răvăşit corpul au cedat, iar eu am devenit încrezătoare că, iată, din nou tratamentul natural conceput de Doamna Dr. Virginia Faur, o minunăţie de om, dădea rezultatele pe care le aşteptam, de fapt. Sunt alt om şi doresc să rămân aşa. Nici gând să abandonez acest stil de viaţă, cu tot ce presupune el, fiind, de-acum, responsabilă de rolul meu în menţinerea sănătăţii. Vă sunt cel mai bun mesager. E atât de confortabil să ştii să ai grijă de sănătatea ta.

AM SCĂPAT DE FIBROM. Încerc un sentiment de împlinire, căci, contrar predicţiilor atâtor medici pe la care am fost, cu tratament natural “Favisan” am izbutit să elimin fibromul uterin. Fără operaţie şi fără prea mari dureri. Nu mai spun cât m-au ameninţat, că pot păţi rău, întrucât refuzasem bisturiul. În anii din urmă, deşi am adunat o grămadă de suferinţe, am crezut în şansa mea, aşa că, atunci când o prietenă mi-a spus că s-a făcut bine de neoplasm mamar cu terapia “Favisan”, am considerat că acesta era impulsul de care aveam nevoie. M-am bucurat, întâi de toate, că n-a fost nevoie să mai bat atâta drum, până la Lugoj, în celălalt colţ de ţară, ci l-am primit acasă, prin poştă. Am fost, de-a dreptul fericită, că tot acest demers era bine explicitat. Fiecare produs, fiecare procedură erau descrise şi motivate minuţios, clar şi convingător. Alimentaţia - sub formă de reţete - era bine descrisă, pe zile şi săptămâni. Totul este atât de logic şi cu legături fireşti între aceste proceduri, încât, dacă eşti corect în ceea ce faci, nu ai cum să eşuezi. După aproape patru luni, am dat afară această pseudo-tumoră, ce avea dimensiunea unui cap de copil. ªtiind că era inevitabil să mă doară, ca urmare a desprinderii de ţesutul sănătos, m-am înarmat cu încredere şi am reuşit să trec acest examen. Sunt încântată că am avut ocazia să învăţ a-mi avea singură de grijă. Cât voi trăi, am să respect aceste cerinţe de viaţă sănătoasă, iar dvs. veţi fi, pentru totdeauna, îngerul meu păzitor, căci m-aţi salvat de la o grea încercare. Mulţumiri de suflet, distinsă Doamnă Dr. Virginia Faur. Am recomandat prietenilor mei şi rudelor să îşi corecteze viaţa spre a nu suferi.

PREŢUL IGNORANŢEI. Este greu de imaginat un om acoperit, din cap până-n picioare, cu o pojghiţă numită psoriazis. Iar amăgirea că te vindeci, alergând de la un spital la altul, în ţară şi în străinătate, îţi aduce nu doar cheltuieli inutile, ci şi dezamăgire. Aşa am păţit eu, deşi aveam cunoştinţe care trecuseră prin aceste furci caudine. Credeam că reuşesc să păcălesc boala. Am înghiţit tot felul de medicamente şi m-am uns cu o sumedenie de creme, însă crusta nu se dădea bătută. Dispărea o vreme după care înflorea din nou. Mai mult o stârneam. După câţiva ani de asemenea “încercări”, am înţeles că nimic nu-i de făcut, însă crusta aceea inestetică îmi provoca, pe rând, dureri şi mâncărimi. Sufeream cumplit, dar nu ştiam ce puteam face, din moment ce medicina eşuase de atâtea ori. Am cunoscut, însă, pe cineva care a reuşit. S-a făcut bine de psoriazis. La scurtă vreme, am citit în revista “Doctorul-Natură” despre alţi oameni care s-au vindecat, definitiv, de această nesuferită maladie. Aşa că, am pornit să-mi caut alinarea tocmai la Lugoj, la “Favisan”. Ceea ce a urmat a fost ca o cale de întoarcere la “normalul vieţii”. Centrul de Sănătate Naturală “Favisan” este o oază de adevăr într-o lume ascunsă, păcălitoare. Am învăţat să mă comport corect cu corpul meu, prin gândire, alimentaţie, curăţire intestinală, căci de acolo răbufneşte tot necazul. Gândiţi-vă că eu am fost acoperit cu o pojghiţă de psoriazis, încât nici nu mai puteam merge - greu de crezut, aşa-i? -, iar, acum, deşi au trecut 14 ani de atunci, boala nu a revenit. Cura a durat cinci luni. Aveţi încredere în “Favisan” şi în voi, că veţi reuşi.

SUFLETUL MEU PERECHE. Eu am parcurs câteva etape decisive în viaţă; după atâtea încercări nereuşite, am obţinut ceea ce mi-am dorit cel mai mult: un copil. De ce era atât de greu? Pentru că aveam o sumedenie de boli ascunse, dar şi unele de care ştiam, dar nu că îmi pot cauza şi asemenea urmări: disfuncţii glandulare, rinichi unic chirurgical, tromboflebită, tensiune oscilantă. Medicii spuneau: imposibil. Eu am vrut, mult de tot, să trec acest prag şi, cu ajutor de la “Favisan”, am reuşit. Înainte de a aborda această variantă de corectare a conduitei mele de viaţă, pe baza programului de sănătate conceput de Doamna Dr. Virginia Faur, am avut două eşecuri succesive, care mi-au zdruncinat moralul: avortul. “Noi am făcut tot ce s-a putut”, îmi spuneau medicii, dar eu nu voiam să accept această condamnare la neputinţă. Am aflat, de la cineva din familia soţului, care s-a vindecat de cancer cu tratament de la Laboratoarele “Favisan”, că nu era totul pierdut. Aşa am început să mă transform, încât toţi cei care mă cunoşteau se mirau cum pot eu să respect atâtea interdicţii, fără să înţeleagă, de fapt, că acesta era un minunat ghid de viaţă sănătoasă. După şase luni de terapie naturală, am rămas însărcinată şi am născut, fără prea mari probleme, o fetiţă. Pentru această izbândă, ca şi pentru că tot cu tratament natural “Favisan” am dat jos un surplus de 20 kg, în două luni şi jumătate, vă consider, dragă Doamnă Virginia Faur, sufletul meu pereche. Aţi făcut posibil imposibilul, pentru că m-aţi ajutat să înţeleg că fizicul nu e totul; mai avem şi suflet. De aceea, m-am izbit de atâtea obstacole. Mulţumesc nespus.

INSTINCT PĂTIMAŞ. Recomand prietenilor şi tuturor celor care sunt în suferinţă Laboratorul “Favisan”, pentru modul în care mi-au vorbit şi pentru informaţiile care m-au ajutat să îmi schimb modul de viaţă. Am mare încredere că oricine se poate face bine cu “Favisan”, după cum eu însămi am reuşit. Înainte de a fi ajuns aici, am suferit cumplit; corpul îmi era o povară. Mă durea fiecare mădular; aveam poliartrită reumatoidă. Aşa cum se întâmplă, de obicei, am fost peste tot, am urmat o sumedenie de tratamente, dar mă simţeam tot rău. Cei de la Laboratoarele “Favisan” mi-au spus că nu de o “încercare” - alta? - am eu nevoie, ci de o schimbare în profunzime a modului de viaţă. Altfel, aş fi continuat să mă amăgesc. După prima serie de tratament natural “Favisan”, am simţit diferenţa. Nu mă mai durea gâtul, puteam merge şi trei kilometri pe zi, încheieturile îmi erau mai mobile. Fireşte, am înţeles că era doar începutul acestei schimbări cu adevărat miraculoase. Mi-am dat seama, prin comparaţie, cât de mult am greşit cu alimentaţia, dând frâu liber gusturilor, forţând nota în ceea ce priveşte munca şi stresul. Nu mă mai încăpăţânam să nu-mi pese ce pun în gură, conştientizând rolul alimentaţiei în sănătate. Informaţia care însoţeşte cura cu produse naturale “Favisan” este atât de importantă, încât toţi ai casei au acceptat aceste schimbări, ca şansă pentru sănătatea lor. De fiecare dată când soarele îmi dă bună dimineaţa, mulţumesc Cerului că sunt alt om. Pot sta în picioare, mă plimb cât doresc, fără să mă doară ceva. Corpul meu este mulţumit de ceea ce am făcut pentru el.

MONEDĂ DE SCHIMB. De când mă ştiu, am suferit de colon iritabil, migrene, cistită, chisturi ovariene, constipaţie, insomnii, dureri de coloană, depresii... Cu fiecare an, suferinţele mele se amplificau. Tot timpul eram obosită, niciodată sănătoasă. Medicina modernă, cu toate progresele ei, nu a făcut prea mult pentru mine. Singura recomandare ce mi s-a făcut a fost să iau medicamente să-mi treacă durerea. Adică să acopăr efectele, fără să înlătur cauzele. Vedeţi, aceasta am făcut vreo 10 ani, ajutată de medici. Am simţit că nu mai pot. Nu mai ştiam ce mă doare; tot corpul îmi era o povară. Când am sunat la “Favisan”, o voce mi-a spus că e nevoie să pun ordine în corp, să fac o dezintoxicare. Desigur, n-am înţeles mare lucru, fiind obişnuită doar să iau medicamente. Fiţi liniştită, noi vă vom trimite, odată cu produsele, toate informaţiile care vă sunt necesare, astfel încât să faceţi o cotitură în viaţă. La început, am fost derutată, mă gândeam că n-o să reuşesc, dar, în scurt timp, m-am adaptat la acest mod de viaţă. Am îndrăgit ceaiurile, le-am adăugat tincturi, celelalte preparate cu convingerea celui care a primit colacul de salvare şi nu vrea să irosească această şansă. Într-o săptămână, durerile s-au înmuiat, colonul s-a liniştit şi el, iar, după două luni, infecţia şi chisturile au dispărut. După alte două luni, coloana vertebrală şi încheieturile s-au eliberat de amorţeală şi n-am mai simţit nici o durere. Cei de la “Favisan” s-au comportat ca oameni de suflet, dar şi ca adevăraţi profesionişti, încât au devenit parte a familiei mele. Mulţumesc lui Dumnezeu că m-a inspirat să apelez la “Favisan”.

PROVIDENŢA. La început, n-am ştiut cât de grav poate fi acest semn din naştere, situat pe pielea capului, pe care l-am rupt fără să vreau. A evoluat rapid, în sensul că a crescut şi a sângerat, precum o ciupercă zemuindă. Nu ştiam ce să fac; medicul m-a zorit la operaţie. M-am speriat tare. “Merge repede, nu vă temeţi!”, mi-a spus chirurgul, numai că, după şase luni, s-a refăcut. Deşi am urmat chimioterapia, situaţia scăpase de sub control. După un an, mi s-au depistat metastaze de carcinom şi mi s-a propus, iarăşi, operaţie. Nu, mulţumesc. În spital, am întâlnit pe cineva care mi-a vorbit de Doamna Dr. Virginia Faur, ca despre o soluţie la necazul ce mă ameninţa. Atunci, am înţeles că acest “neg” nu era chiar aşa inofensiv, că era nevoie să fac ceva spre a ieşi din această situaţie. Am sunat Laboratoarele “Favisan” şi mi-am făcut programare. De cum am început cura pe bază de dietă şi produse naturale din plante, am simţit că providenţa nu voia să mă piardă, iar eu nu am voie să risipesc şansa pe care mi-a scos-o în cale. Am făcut, cu plăcere şi cu încredere, aceşti paşi ce m-au apropiat, cu fiecare zi, de sănătate. Am urmat, şase luni, tratament natural “Favisan” şi, deja, mă simţeam de parcă n-aş fi fost,vreodată, bolnavă. Am făcut investigaţii la Bucureşti şi la Cluj, iar rezultatele au ieşit bune. Nici urmă de cancer. Mi-am reluat serviciul, ba am şi demarat, împreună cu soţul meu, o mică afacere. Practic, am trecut un test de voinţă şi de înţelepciune, altfel aş fi clacat, căci boala aceasta nu iartă. S-au scurs, iată, patru ani, iar eu îmi continui viaţa ca om sănătos. Ce poate fi mai reconfortant şi mai plin de semnificaţii?

LECŢIA DE FERICIRE. Vă dau de ştire despre băieţelul meu, Eduard, de 9 ani, diagnosticat cu leucemie acută limfoblastică, la vârsta de 4 ani. A făcut chimioterapie, timp de cinci luni, după care, încurajaţi de o persoană respectabilă - urma tratamentul natural “Favisan”, ce s-a dovedit a fi fost, pur şi simplu, miraculos (bolnavă de cancer, trimisă acasă fără nici o şansă) - am început să-i administrez şi lui cele prescrise în prospectul pe care l-am primit deodată cu preparatele, băile şi toate celelalte. La început, am crezut că nu voi reuşi. Eroare. El s-a dovedit cooperant, ceea ce l-a ajutat să învingă, încet-încet, mult temuta maladie. Cine respinge ideea că un copil ar putea îndeplini aceste cerinţe îi refuză o şansă minunată de a se face bine. De altfel, exemplul nostru este cât se poate de relevant, motiv pentru care vă şi scriu: spre a vă mulţumi şi a fi de ajutor celor care sunt în asemenea situaţii disperate. Iată că poate învinge o boală despre care ştim că doar ea iese biruitoare. Testele indică miracolul pe care îl văd zămislindu-se sub ochii mei: Eduard este sănătos. Se joacă, învaţă, nu mai are simptomele acelea de rău ce i-au marcat existenţa, ameninţând să-l trimită în neant. Aş vrea să le transmit celor care se chinuie, sub apăsarea bolilor, că nimic nu-i poate ajuta mai mult decât o pot face ei înşişi. Cu “Favisan” au şansa de a se face bine.

SĂNĂTATE REGĂSITĂ. Scriu, cu o “întârziere” de 14 ani, spre a vă da de veste că mă simt bine. Vă mulţumesc că m-aţi ajutat să răzbesc în confruntarea, pe viaţă şi pe moarte, nu cu o tumoră, ci cu trei, situate pe ficat. Spre deosebire de alţii, care intră în panică, aleargă de la un medic la altul, eu am apelat la medicina naturală, fiindu-mi clar că viaţa poate fi adusă în albia de normalitate prin însăşi normalizarea atitudinii faţă de boală, cum poate fi ea descurajată şi invitată să se îndepărteze. Sună triumfalist pentru unii, dar nu lor mă adresez eu, deşi cei mai mulţi se cufundă într-o asemenea confuzie. Vă rog să mă credeţi, vreau să fiu de folos celor care înţeleg să se responsabilizeze, nu să predic în pustiu. Mulţi semeni vor să ştie cât sunt de eficiente anumite produse, eventual să se vindece repede, fără ca ei să se... spetească prea mult. Cum să ţină regim, de ce să facă clisme, dacă păţesc ceva?... Ei nu pot fi ajutaţi, pentru că resping ceea ce nu cunosc, vor certitudini, dar acceptă eşecuri sub semnul medicinii alopate. În fond, nu e nici un concurs, este opţiunea lor, însă nu pentru ei scriu eu aceste rânduri. Aşadar, am izbutit să înving o suferinţă despre care nu se vorbeşte ca fiind vindecabilă. Dimpotrivă. Am înţeles bine conceptul de autovindecare, promovat de marele Hipocrat, al cărui discipol minunat sunteţi, dragă Doamnă Dr. Virginia Faur. Gândind bine, schimbând alimentaţia, renunţând la toate deprinderile vicioase, ori fie şi numai aducătoare de “mici” deranjamente, consumând aceste minunăţii, preparate la “Favisan”, iată-mă sănătoasă. Mulţumiri, “Favisan”! Sănătatea să vă însoţească în viaţă.

VIAŢA NATURALĂ. Când m-am îmbolnăvit de ciroză hepatică, părea că totul este pierdut. Panica a cuprins toată familia; fiecare se întrecea cu firea să găsească un spital şi un medic potriviţi cu starea mea de boală. În cele din urmă, aflând mai de mult de “Favisan”, prin reuşitele ieşite din comun privind desprinderea din suferinţă, am sunat pentru programare şi m-am prezentat, la Lugoj, pentru tratament natural. Eram convins că o suită de produse, aşa cum am văzut că primiseră două cunoştinţe ale mele - soţ şi soţie -, care s-au şi făcut bine de boli greu de strunit, era exact ceea ce îşi dorea organismul spre a se putea opune acestei maladii. M-am bucurat de reviste şi de cărţi, căci am putut, foarte bine, să-mi alcătuiesc un program de sănătate şi n-am sărit nici un punct înscris în prospect. Mi-a plăcut să-mi fac ceaiuri, să adaug extracte uleioase din plante, să înghit capsule ce conţineau pulberi de plante, să beau sucuri pe care mi le preparam cu plăcere şi cu dexteritate, îmi făceam clisme, băi, toate celelalte. Îmi imaginam cum lucrează fiecare, cum, prin însumare, ajung la ţintă. Această cură biologică m-a ajutat enorm, astfel că, într-un an, am devenit om sănătos. Vă asigur că nu e doar o părere; am toate confirmările ce ţin de o investigaţie serioasă. Medicii, aşa cum se întâmplă când rezultatele sunt mai bune decât de la medicaţia chimică, mă întrebau ce-am făcut de-mi mergea aşa de bine. Viaţa mea curge normal, fără să resimt urmările acelei boli ce ameninţa să-mi curme viaţa. Vă trimit aceste rânduri de mulţumire, alături de gândurile de aleasă recunoştinţă, Doamnă Dr. Virginia Faur.

PÂNÃ CÂND? În urmã cu cinci ani, supãrat pe mine de atâta nep?sare, am mers la spital sã-mi fac investigații amãnunþite ºi sã urmez un tratament care sã-mi punã în ordine funcþiile interne, sã scap de atâta disconfort ºi de durerile ce se tot înteþeau. Aºadar, cu ocazia aceea, am aflat cã sufeream de ulcer gastro-duodenal (vechi de 27 de ani), steatozã hepaticã, splenomegalie, hemoroizi. Trei ani am urmat tot felul de tratamente naturale, fãrã sã fi simþit o cât de micã ameliorare. Slãbisem mult (arãtam ca un schelet ambulant), iar durerile erau mai mari decât înainte; nu ºtiam ce sã mai fac. De îndatã ce am cunoscut un reprezentant al dvs. în Craiova, n-am mai stat pe gânduri. Sunt atât de mulþumit de rezultat încât am devenit unul dintre suporterii dvs., mai ceva decât dacã aº fi angajat acolo. Pentru cã am început sã mã simt bine chiar de la început. Practic, tot ceea ce fãceam era urmarea încrederii cã mã voi face bine. Aºa s-a ºi întâmplat, de fapt. Cu ocazia aceea am învãþat, realmente, cum sã gãtesc ºi sã mã hrãnesc corect. Reþetele pe care le-aþi publicat în revistã sunt extraordinar de bune, cu atât mai mult cu cât sunt grupate pe zile ºi pe sãptãmâni, în combinaþii potrivite. Am înþeles cã vindecarea vine ca o rãsplatã pentru strãdaniile de a-þi corecta conduita de viaþã, în toatã complexitatea sa. În felul acesta, corpul beneficiazã de condiþii optime spre a se simþi bine. Dupã câteva luni, investigaþiile pe care le-am fãcut la Spitalul “Fundeni” au confirmat ceea ce corpul îmi spunea mai de mult: sunt sãnãtos. Fie ca Dumnezeu sã vã ajute în demersul dvs. de alungare a suferinþei oamenilor. Totul e posibil dacã ei cred cu tãrie în ºansa lor.

DINCOLO DE APARENŢA. Ştiam că sufăr de ulcer gastric de mulţi ani, dar nu i-am dat atenţie. De ulcer nu se moare, însă moartea mi se părea aşa departe... În primăvara lui 1996, dureri cumplite de stomac m-au trezit în toiul nopţii. Nu au cedat la calmante, se înteţeau. Am fost internat de urgenţă şi operat de ulcer perforat. După ce a trecut efectul anesteziei, durerile nu au cedat; îşi mutaseră locul: la spate. Continuând investigaţiile, medicii mi-au descoperit o tumoră renală. Începusem să mă interesez la cei care făcuseră operaţie pentru o asemenea maladie: pe câţi îi ajutase operaţia, câţi se trataseră prin forme alternative. Într-o zi, o cunoştinţă mi-a spus că, în urmă cu 5 ani, descoperise că are cancer uterin. Deşi a făcut operaţie, tumora s-a refăcut. S-a tratat pe cale naturală, apelând la Laboratoarele “Favisan”. Aşa am ajuns la Doamna Dr. Virginia Faur şi am primit o mulţime de ceaiuri şi alte preparate din plante. De îndată, am început să intru în pielea celui care voiam să fiu: încrezător şi doritor să mă vindec. Treptat, durerile au dispărut şi am început să mă simt din ce în ce mai bine. După aproape un an, am făcut o tomografie. Spre uimirea mea şi a specialiştilor, rezultatul a fost: “remisie totală” a tumorii. Vreau să-i încredinţez pe cei atinşi de acest flagel că este posibil să scapi dacă eşti conştient că ai datoria, faţă de propria fiinţă, să fii corect în modul cum te comporţi, cum îţi educi voinţa, cât de mult îţi doreşti vindecarea. Spaima nu face decât să agraveze boala; credinţa în Dumnezeu şi încrederea de sine asigură reuşita unui asemenea demers. Să nu fie cu încrâncenare, căci oboseşti repede.

STOP ALERGIEI. Doresc să ştiţi că sunt încântată de calitatea cosmeticelor pe care le produceţi. Cum a fost? De la şampoane cumpărate din magazine, am făcut mătreaţă şi nu mai reuşeam să scap de ea. În privinţa cremelor, având tenul sensibil de când mă ştiu, foloseam doar dintre cele cu “nume”. Ce credeţi?, am făcut alergie, încât mereu eram “însemnată” de erupţii ce-mi urâţeau şi mai mult faţa. Ce să fi făcut? Dermatologii pe la care am fost mi-au recomandat o mulţime de creme şi loţiuni scumpe, dar ineficiente. O întâmplare fericită face să aflu, de la o colegă de serviciu care se trata de hemoroizi şi varice cu produse naturale de la Laboratoarele “Favisan”, că e posibil ca, pe cale naturală, să-mi aflu leacul. A fost şansa mea. V-am scris şi mi-aţi răspuns prompt şi convingător încât n-am mai avut răbdare să vă scriu şi să aştept pachetul, ci am dat telefon şi, în trei luni, aveam să pun capăt suferinţei ce mă chinuia de cinci ani. Am urmat procedurile descrise, am băut ceaiurile, am folosit cremele, loţiunile, măştile, am adoptat alimentaţia recomandată. Era cu neputinţă să eşuez. Prea erau potrivite cu cerinţele corpului meu. Am simţit asta de la început; e greu de spus cum se ajunge la o asemenea compatibilitate deplină între tine, ca suferind şi cel care îţi întinde mâna de ajutor, aşa cum faceţi dvs., cei de la “Favisan”. De atunci au trecut 4 ani, iar eu menţin regimul de viaţă care mi-a redat condiţia de om sănătos. Folosesc numai cosmetice de la dvs. şi, vă mărturisesc, este alegerea cea mai bună pe care am reuşit s-o fac vreodată. Să fiţi binecuvântaţi.

AM ÎNVINS BALAURUL. Vă spun sincer, nu credeam că o să scap din acest vârtej al vieţii. Aveam cancer ovarian, iar medicii îi spuseseră soţului că nu o s-o duc mai mult de... 2-3 zile. Suportam greu durerile, aşa că am hotărât să fac ceva pentru a-mi uşura zilele, câte îmi mai erau sortite. Am aflat că o rudenie de-a mea a venit la “Favisan”, a urmat un tratament cu plante, câteva luni, şi a scăpat de “ciroză a ficatului cu apă în burtă”, de ziceau medicii că nu mai au ce-i face. Degrabă, l-am trimis pe bărbatu-meu la Lugoj şi am început să-mi văd, în felul acesta, de sănătate. Am schimbat, după instrucţiuni, alimentaţia, convinsă că pot învinge balaurul. Cu sufletul plin de Dumnezeu, am crezut în puterea de a mă face bine. De fiecare dată când mă prăbuşeam, îngerul păzitor îmi strecura un plus de încredere. Ştiţi cum parcurgeam etapele descrise în prospect? Cu religiozitate. Mă bucuram de fiecare zi care îmi aducea lumină şi înţelepciune cât să-mi ajungă pentru încă o zi şi încă pentru una. Nu mi s-a părut nici greu, nici aspru, nici mult. Era, pentru mine, o şansă şi nu voiam s-o scap. Aşa e omul, delăsător. Poate că dacă nu mi-ar fi spus medicii că nu mai e nimic de făcut, nu m-aş fi încumetat să fac toate acestea. Procedurile, produsele, alimentele, încrederea, credinţa şi câte altele m-au ajutat să răzbesc. După şase luni, am fost la control; cei de la spital nu sperau să mă mai vadă în viaţă. Vorbeau de faptul că, în cazul meu, s-a întâmplat o minune. Da, numai că eu am făcut tot ce am putut să merit această minune. Dvs., Doamnă Viginia Faur, sunteţi minunea mea. Mulţumesc.

Miracolul de lângă noi. Toată viaţa am fost sănătoasă, nu am ştiut ce-i boala. Am lucrat pământul, am crescut copii, am grijit de gospodărie, nimic nu părea să-mi umbrească zilele, la vârsta de 53 de ani. E drept, în ultimii trei ani, inima o mai lua razna, aveam şi ceva tensiune, care cobora şi urca în neorânduială atunci când eram prea obosită sau supărată. Medicul de familie mi-a spus că aveam un început de diabet zaharat. Tot pe fond de supărare. Dar, mai presus de toate, ameninţa cancerul; mi-a cuprins capul de pancreas, ameninţând să mă trimită sub lespedea de mormânt, repede-repede, după spusa medicilor. Aveam, încă, de îndeplinit lucruri importante, pe care le-am început şi nu le puteam lăsa neduse la capăt. Aşa că m-am hotărât să lupt. Am cunoscut, în spital, pe cineva al cărui tată a făcut cale-ntoarsă din faţa unui cancer de ficat, cu tratament natural “Favisan”. Am scris Doamnei Dr. Viginia Faur şi m-a îndrumat spre reprezentan-tul “Favisan” din Iaşi. Am primit produsele şi instrucţiunile scrise, privind modul de viaţă ce avea să se opună monstrului ce-mi îmbolnăvea tot corpul. Ce aveam de făcut? Să mă fi predat bolii? Nicidecum. I-am antrenat pe toţi ai casei să mănânce la fel ca mine, să apeleze, pe mai multe planuri, şi ei, la farmacia verde. Le-a prins şi lor bine această schimbare de atitudine. Dar cea mai câştigată am fost eu. După trei săptămâni, m-au lăsat durerile, apoi, de la o lună la alta, simţeam o uşurare a suferinţei. După un an şi jumătate, investigaţiile medicale amănunţite arătau că femeia din faţa lor este surprinzător de sănătoasă.

LECŢIA DE ADEVĂR. Am abuzat de dreptul meu de a-mi trăi cum vreau viaţa şi m-am îmbolnăvit cumplit; tuşeam de mai să-mi dau afară plămânii, cum se spune despre cei ca mine. Seara, când mă aşezam în pat, simţeam că nu mai primesc aer. Atunci, ieşeam la aer, dar nimic nu-mi făcea bine. Am mers la medic. Mi-au făcut tot felul de investigări, însă nu ştiau ce am: astm bronşic sau “ceva mai grav, un pui de cancer la plămâni”. Am făcut câteva citostatice, dar nu le-am suportat şi m-am oprit cu ele. Ce să fi făcut, că nu mai puteam respira? În aceste condiţii de disperare, sfătuit de un coleg de serviciu, am sunat la “Favisan” pentru un tratament pe bază de plante. Greu m-am lăsat şi de fumat. Năravul din fire cu greu s-a lăsat înduplecat să mă elibereze din chingi. Vă mărturisesc sincer, de cum am început să beau ceaiuri, să mănânc după reţetele din revista “Doctorul-Natură”, să-mi fac băi şi clisme, să-mi adaptez organismul la alte cerinţe decât până atunci, totul a mers spre bine. Învăţam, iată, la 55 de ani, să duc o viaţă curată. Nu merge altfel. Decât să te înşeli, nerespectând instrucţiunile, mai bine renunţi şi-ţi urmezi calea. Cum să te faci bine dacă nu gândeşti corect şi nu te schimbi în bine cu toată fiinţa ta? Am văzut că un vecin al meu, bolnav de cancer la stomac, a încercat marea cu degetul, în sensul că doar a început acest tratament natural, la îndemnul meu, dar l-a întrerupt de îndată ce s-a simţit mai bine. Boala a prins, iarăşi, putere şi, în final, a venit moartea. Cât despre mine, mulţumesc lui Dumnezeu şi Doamnei Virginia Faur, sunt sănătos. Au trecut de atunci 6 ani. Doamne-ajută!

SUFERINŢE CARE NE PROVOACĂ FIORI. Când am aflat diagnosticul pentru care făceam tratament în spital - cancer de col uterin cu metastaze la nivelul colonului -, mi-am analizat, pe scurt, viaţa, încercând să înţeleg unde şi în ce fel am greşit. Am întrebat ce şanse am spre a mă elibera de o asemenea ameninţare. E greu să înţelegi, aşa repede, unde ai greşit într-o viaţă. Cauzele unei asemenea boli se află în modul dezordonat de viaţă. Doream o schimbare a conduitei de viaţă. De aceea, m-am adresat în scris Doamnei Dr. Virginia Faur să ştiu ce aveam de făcut, pe cale naturală. Am primit, prin poştă, documentaţia: prospect, schemă de tratament, revista “Doctorul-Natură” şi cele două cărţi cu tematică de sănătate, apoi am mers la reprezentanţa “Favisan” din Oradea şi mi-am luat produsele care m-au ajutat să redevin om sănătos. Această minune s-a întâmplat în 16 luni. Aş vrea să fiu de folos celor care au alunecat într-o asemenea încercare, spunându-le că se pot face bine dacă îşi corectează viaţa. Să se bucure că au, iată, acest minunat program de viaţă, cuprinzând paşii pe care să-i facă spre a se apropia, cu fiecare zi, de sănătate. Să nu le fie corvoadă aceste proceduri, iar dacă nu înţeleg ceva, cu un telefon la “Favisan” se lămuresc îndată dacă, eventual, ceva constituie impediment în a continua această competiţie cu boala. Să conştientizeze fiecare etapă în acest drum spre mai bine, să sesizeze cum se “leagă” ele şi cum ajută, împreună, organismul să-şi refacă forţele. Eu aşa am învins o boală... incurabilă. La fel de bine puteţi şi dvs. De ce să nu credeţi? Ajutaţi corpul să-şi recapete sănătatea.

UN CONFLICT INTERIOR. Sunteţi un om minunat, Dumnezeu să vă dea sănătate, Doamnă Dr. Virginia Faur. Bănuiesc că primiţi multe scrisori cu asemenea conţinut; voi împărtăşi, la rându-mi, aceste învăţături de viaţă echilibrată. Am 72 de ani şi m-am tratat de ulcer gastro-duodenal şi hepatită cronică, fără să le fi dat de capăt. Când am auzit că există o variantă naturală de descurajare a acestor suferinţe, nu am mai stat pe gânduri şi am solicitat tratament pe bază de plante şi dietă corespunzătoare. Am citit, cu mare interes, tot ce aţi scris în revista “Doctorul-Natură” şi în cărţile dvs., convingându-mă, de la o săptămână la alta, că aceasta era calea bună. De fapt, alimentaţia este o necunoscută pentru noi, aşa că nu e de mirare că atâţia oameni eşuează în planul sănătăţii. Eu am experimentat învăţăturile acestea şi m-am convins cât sunt de adevărate, de eficace. De când am început această schimbare de viaţă, cu tot ceea ce presupune ea în plan fizic, psihic şi spiritual, am înţeles că adevărul este la noi, ca şi puterea de a ne însănătoşi. Am urmat tratamentul natural “Favisan” cu mare conştiinciozitate timp de şapte luni şi, iată, organismul meu a reintrat în normal. Analizele i-au uimit pe medici, obişnuiţi să nu mai ştie ce să-mi prescrie pentru ca să-mi îndrept starea de sănătate. Devenisem alergică la aproape orice medicament. De altfel, ceea ce ne învăţaţi dvs. este să prevenim boala, iar dacă aceasta se instalează, cum să o putem descuraja. Aştept, cu interes, noile dvs. apariţii editoriale, convinsă că este o mare binefacere să ştii să te fereşti de boli. Vă doresc tot binele din lume.

SPERANŢE ÎMPLINITE. Înainte de orice, îngăduiţi-mi să vă adresez gânduri de aleasă preţuire şi mulţumiri pentru că m-aţi ajutat să trec un mare prag în această etapă de viaţă. Am 54 de ani şi sunt la menopauză. De mai bine de cinci ani, am suportat cu greu o adevărată furtună, sub formă de bufeuri, dureri de cap, insomnii, o cumplită stare de rău în tot corpul. Erau dereglări hormonale instalate cu mulţi ani în urmă, însoţite cel puţin 20 de kilograme în plus faţă de necesar. Inima lucra greu, o simţeam, osteoporoza îmi dădea semnale periculoase, iar reumatismul articular şi coxartroza îmi încercau rezistenţa la efort. Schimbarea de anotimp, în special odată cu instalarea frigului, îmi trimitea “ace la încheieturi”. Orice încercare - câte nu am făcut - de a mă trata cu medicamente a eşuat. Îmi ameliorau, de moment, durerile, după care acestea reveneau în forţă, răvăşindu-mă. Mi-am agresat stomacul de la câte calmante am înghiţit. Într-o asemenea stare de prăbuşire, pot spune, am ajuns la “Favisan”.Îmi era teamă că nu voi reuşi să mă debarasez de obiceiurile alimentare despre care mi s-a spus că-mi cauzau şi-mi sporeau suferinţa. Dar, după câteva zile, am intrat în ritm normal de viaţă, atât cu alimentaţia, cât şi cu produsele naturale pe care le-am primit spre a-mi de alinare. Şi mi-au fost, cu adevărat. M-am convins şi eu, asemenea multor altora, că Doamna Virginia Faur este competentă în a concepe nu numai produse, ci şi programe de sănătate eficiente. În cinci luni, am devenit sănătoasă, iar acum înţeleg să fiu mesager sincer al Laboratoarelor “Favisan”. Înţeleg să fiu de folos, în felul acesta, celor suferinzia, care nu ştiu ce-i mai bine pentru ei?

M-am trezit cu un nodul la sân şi am făcut patru şedinţe cu citostatice înainte de operaţie şi două după aceea. M-am considerat norocoasă că l-am descoperit la timp şi l-am putut elimina. Am luat, apoi, zilnic, pastile de tamoxifen. Pierdeam în greutate şi mă simţeam din ce în ce mai slăbită. Markerul era peste limita maximă 25, însă medicul mă asigura că totul e... bine. La un an şi jumătate de la citostatice, tomograful mi-a depistat leziuni pe ficat. Nu cred că mai e nevoie să vă spun ce-am simţit în acel moment. Medicul mi-a propus să încep o nouă cură cu citostatice. Deşi foarte slăbită, am acceptat. M-am prezentat la spital, dar... ghinion, nu aveau medicamente. Mi-au făcut altă programare, dar şi de această dată lipseau medicamentele. Cineva, acolo Sus, mă iubea. Îmi dădea de înţeles că nu e bine să continui cu acel tratament cu citostatice, de o duritate greu de suportat. Epuizată fizic şi psihic, am hotărât să urmez o cură naturistă, dar nu ştiam cum, de unde să încep. Mi-am amintit de mărturia unei prietene care a reuşit să se elibereze de povara unui cancer uterin cu tratament natural, pe baza unui program de sănătate conceput de Doamna Dr. VIRGINIA FAUR, în LABORATOARELE FAVISAN din Lugoj. Am aflat numărul de telefon şi mi-am făcut programare. Am întâlnit aici oameni deosebiţi. M-au ascultat cu răbdare şi m-au făcut să înţeleg că am eliminat doar efectul. Aveam nevoie de o cură de detoxifiere. Dacă nu aduci organismul în stare să lupte el însuşi cu boala, e în zadar. Am respectat, întocmai, instrucţiunile: fără carne, alimente fripte şi prăjite, margarine, lapte crud, cu sucuri proaspăt stoarse, grâu încolţit, băi cu plante, clisme etc. Mă simţeam tot mai bine. După o lună şi jumătate mi-au dispărut durerile de încheieturi şi cele de abdomen. Puteam merge pe stradă fără să ameţesc, iar analizele de sânge erau în regulă. Înainte de a pleca la fiica mea, în SUA, am făcut o ecografie de control. Leziunile nu avansaseră în această perioadă de o lună şi jumătate, însă mi-a zis că era posibil ca situaţia să scape de sub control dacă nu continui tratamentul. Aşa că m-am supus altor cazne. Am rămas uimită să aflu că, în America, tratamentul oncologic constă în: - pregătire psihică prin rugăciune sau şedinţe cu psihologi; - regim alimentar prescris de naturişti; - citostatice, operaţie, iradieri; - cure naturiste de detoxifiere. Ceea ce mi-a sporit încrederea că am făcut bine. Am revenit în ţară şi am continuat cura cu produse FAVISAN. Nici un moment nu am uitat să mă rog lui Dumnezeu. La cinci luni de tratament natural, leziunile de pe ficat au dispărut. Medicului oncolog nu-i venea să creadă. Vedea că arăt şi mă simt bine, iar analizele erau ale unui om sănătos. După alte patru luni, am repetat examenul RMN. Acelaşi rezultat. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a ajutat să aleg corect şi lui FAVISAN că există.

M-AM VINDECAT DE CANCER PULMONAR CU METASTAZE. Necazul meu a început în 1994; am simţit o jenã la un testicul; mi s-a inflamat şi a început sã mã doarã. Am mers la spital şi, în mare grabã, m-au operat. Diagnosticul: seminom. Am fãcut o injecţie cu citostatice şi m-am oprit, neputându-le suporta. La scurtã vreme, mi s-a schimbat vocea, eram mereu rãguşit, respiram tot mai greu. La control, loviturã de graţie: metastaze pulmonare. Cu tomografia şi cu celelalte investigaţii medicale, m-am prezentat la “Favisan”. Aflasem, de la cineva internat cu mine în salon, cã vindecarea se poate obţine, mai bine, pe cale naturalã. O cunoştinţã a sa scãpase de o asemenea nãpastã cu tratament natural. Îmi luam, din patru în patru luni, porţia de sãnãtate. De la o lunã la alta, simţeam transformãri în corpul meu. Dupã a patra serie de tratament natural, tomografia indica: “plãmâni curaţi; nimic patologic”. La “Favisan”, am fost primit foarte bine; mi s-au explicat cerinţele unei cure cu produse naturale, dieta şi celelalate proceduri care sã-mi alunge boala din corp. M-am minunat câte obiceiuri rele au contribuit la îmbolnãvirea mea. De la bun început, am renunţat la toate deprinderile care fãceau notã discordantã cu cerinţele de viaţã cumpãtatã, descrise clar în prospect. Definitiv. Adicã şi astãzi am aceeaşi conduitã de viaţã, mulţumitã cãreia trãiesc, muncesc, sunt sãnãtos. Sfãtuiesc pe oricine sã se gândeascã dacã meritã sã-şi batã joc de viaţã, cu tot felul de excese. Iar dacã doreşte cu adevãrat sã se facã bine, sã apeleze la “Favisan”, ca la soluţia corectã. Este o şansã unicã, absolut realã.